In 2010 Timisoara e mai aproape de Cluj

• Desi e la 316 de km de Cluj,Timisoara e mai aproape cand mergi cu o gasca de oameni veseli si pusi pe glume,care nu dorm in tren (decat pe rand) si nu se retrag intr-un colt cu propriul film in minte sau muzica in urechi, (decat ocazional), ci rad, joaca carti, spun bancuri, se contrazic,se imbratiseaza, se uita la filme ,mananca ciocolata (de casa) si multumesc de fiecare data cand cineva anunta ca are mancare.

• E mai aproape pentru ca oamenii vin si pleca mereu din Cluj spre Timisoara sau dinspre Timisoara spre Cluj,creand o energie ce inghite clipele de asteptare ale drumului si le transforma in forte pozitive ce construiesc relatii sociale si amintiri de tinerete.

• E mai aproape pentru ca studentii sunt mai aproape unii de altii prin faptelemarete pe care le pun la cale impreuna ,prin proiectele la care se gandesc noaptea si le realizeza dimineata ,prin chefurile la care se ametesc si se afuma impreuna,lasand gaura neagra in panza timpului, pentru ca a doua zi ii paraseste memoria si nimeni nu-si mai aminteste cum a fost.

• E mai apoape pentru ca sutele de maini intinse peste Bega creaza un pod ceajunge peste Somes,iar orele distanta intra in asa hal la apa, ca incap intr-o cutie de secunde.

• E mai aproape din cauza liniilor de comunicatie incarcate de electricitate studenteasca,daca tai un fir risti sa te electrocuteze reteaua de minti care au depasit granitele unei lumi limitate.

• E mai aproape pentru ca respiram acelasi aer occidental,mai poluat ca in ’89, dar mai tare din cauza insufletirii si solidaritatii cu care il tragem in piept.
• Iti dai seama ca Timisoara e mai aproape de Cluj cand ajungi in Pink Freud si „Scartz”,locuri in care bati palma cu timpul si primesti permis de calatorie in istorie.
• Timisoara e mai aproape pentru ca si-a unit fortele cu Clujul pentru a atinge idealuri comune..iar in 2010 puterea acestei aliante e mai mare ca oricand.

Prin garile cu firme violet

M-am visat intr-o gara din care nu ma puteam trezi. Lume grabita, bagaje, cersetori,sali de asteptare,ecouri asurzitoare si vuite ma bombardau supraliminal ,imobilizandu-mi simturile si anihilandu-mi puterea de a evada pe o usa de intrare sau iesire. Trenul meu nu mai venea...desi eu il asteptam de mult si stiam ca trebuie sa soseasa din clipa in clipa...simteam asta si aveam nevoie doar de un mic beculet rosu care sa se aprinda in mintea mea si sa ma faca sa sar in trenul de la linia vietii ,care sa ma duca la visele mele.Destinatia era secreta ,o stiam doar eu,dar simteam o teama ca ceilelati o vor ghici si vor vrea sa vina cu mine.O sa le zic ca nu mai am loc in compartiment decat de un mic bagaj de la fiecare.Dar ...mie nu-mi place sa calatoresc singura!trebuie totusi sa gasesc pe cineva sa vina cu mine,trebuie sa ma intorc,trebuie sa ma trezesc...

In gara...cu ce poate fi comparata o gara?Poate cu un spatiu intermediar intre tine si dorintele tale,pentru ca este un loc care te poate face fie fericit ,fie nenorocit.Cand ajungi intr-o gara toata energia ta psihica pulseaza catre ceea ce va urma,catre ceea ce-ti rezerva o noua calatorie sau o noua destinatie.

Mi-am dat seama ca exista o diferenta intre gari,alta decat de numarul de ghisee si culoarea vopselei..garile sunt singurele locuri care astazi pot sa imi placa iar maine nu si apoi sa-mi placa din nou sau sa-mi displaca inapoi.Asta pentru ca exista 2 tipuri de gari:din care pleci si in care sosesti.
Gara din care pleci va fi intodeauna o sursa de emotii negative proiectate pe fundalul planurilor tale de actiune.Pentru ca cel mai probabil, gara este o sursa majora de stres.Si stresul incepe de cum iesi de pe usa casei tale la gandul ca ai putea sa nu ajungi la timp si sa pierzi trenul.Daca ai norocul si ajungi mai devreme decat trebuie atunci ai timp suficient sa te stresezi ca ai uitat sa faci sau sa pui ceva in bagaj.In plus exista o posibilitate mult mai mare sa se intample lucruri neplacute in gara de plecare,cum ar fi sa intarzii,sa nu apuci sa-ti cumperi bilet,sa accepti ca...ai pierdut trenul sau chiar sa urci in tren fara bilet si sa te lipsesti de fericirea de a avea un bilet cu reducere de student.

Imi plac garile in care sosesc.Odata cu coborarea din tren se produce eliberarea de orice urma de ingrijoare...Pana aici ati platit...esti invitat sa traiesti o revigorare a fiintei si o satisfactie egoista ca ti-ai atins targetul si ai ajuns in sfarsit unde ti-ai dorit.Drumul... oricat de lung sau insuportabil ,nu mai conteaza ..esti acolo in sfarsit si ceva iti spune ca nu esti degeaba ci ca esti asteptat.Te asteapta un loc drag,oameni dragi sau un loc nou cu oameni noi...incantarea iti apare inconstient pe chip.Gara te-a facut fericit.Simti ceva sublim... ca un sentiment marunt de autorealizare fortata de doua sine de tren,simti o adiere de trascendenta,simti cum garile sunt locuri cu puteri violet...

Cioburi din oglinda

"Ar trebui sa vrei sa spui ceva! La ce bun un om care nu vrea sa spuna nimic?Chiar si o gluma trebuie sa spuna ceva...N-ai putea sa negi asta chiar daca ai incerca cu amandoua mainile"

"Spune intodeauna adevarul,gandeste inainte sa vorbesti si pe urma noteaza tot"

"Odata ce ai spus asa ramane si trebuie sa suporti conecintele"